Mi-am dorit din copilărie să devin jurnalist și visam la un ecuson de presă cu care să am acces la conferințele de presă după meciurile de fotbal de la campionatele internaționale, pe care le urmăream cu maxim interes. Eram prima la chioșcul de ziare din sat, unde vânzătoarea știa să îmi pună deoparte ProSport și Gazeta Sporturilor, pe care le citeam din bară în bară. Cam la asta rezuma mintea mea de copil ce face un jurnalist – pune întrebări și primește răspunsuri, în locuri în care un om obșnuit nu are acces, pe care le prezintă apoi publicului, pe sticlă sau pe hârtie (eventual, află și ceva informații de culise, care să facă diferența).
Cu timpul, după ce am studiat și am început să profesez, am înțeles că misiunea unui jurnalist înseamnă mult mai mult de atât, că principiile și valorile care stau la baza profesiei de jurnalist sunt profunde, iar diferența nu o face o informație de culise, ci un unghi de abordare potrivit care să treacă bariera unui ecran sau a unei hârtii și să transmită cu acuratețe informația celui care o primește.
Desigur că, în 14 ani de meserie, printre experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, am întâlnit o mulțime de stereotipuri și clișee. Am învățat că multe întrebări rămân fără răspuns, că ”no news is good news”, iar verificarea din trei surse a devenit o provocare în era digitală, când suntem bombardați cu informații din toate părțile. Și încă o lecție importantă – chiar dacă în prezent activez într-un domeniu ”glamour”, presa de vin, am avut și experiențe departe de a fi ”glamour”, unde am văzut cum este să transmiți dintr-o zonă de conflict, unde ținuta nu e una tocmai fashion și pot trece și 24 de ore fără să dormi.
Ce mai înseamnă libertatea presei în vremurile tot mai incerte în care trăim și în acest haos informațional? Curajul de a te exprima liber într-o lume dominată de cenzură, propagandă și fake news, dreptul la opinie fără teama de consecințe sau informarea corecta și obiectivă, fără frontiere ? La modul ideal, toate variantele sunt corecte, însă, dacă ne raportăm la viața reală, unde teoriile din cărți devin tot mai puțin aplicabile, întrebarea rămâne deschisă…
Totuși, nu ne oprește nimeni să gândim, să trecem informațiile prin propriul filtru și să nu ne temem să fim criticați atunci când alegem să ne exprimăm, indiferent de forma în care o facem. Printre războaie și pandemii, cu arme mai mult sau mai puțin convenționale, informația ramane cea mai puternică armă! Let s not waste it! La mulți ani, colegi jurnaliști!