Bordeaux, cunoscut ca fiind unul dintre cele mai renumite centre viticole din lume, oferă o combinație fascinantă de peisaje pitorești, istorie bogată și, desigur, vinuri excepționale. Am petrecut câteva zile explorând această regiune, concentrându-ne pe localitățile viticole și producătorii de vin.
Am ajuns în Bordeaux cu inima deschisă și cu dorința de a descoperi nu doar vinurile pentru care zona e celebră, ci și atmosfera care le înconjoară. Și pot să spun că, deși știam că vom avea parte de experiențe frumoase, realitatea le-a întrecut cu mult.
Ne-am plimbat deopotrivă pe malul stâng și pe malul drept al Girondei, fiecare cu farmecul său, fiecare cu poveștile sale. Pe malul stâng, cramele mari, numele sonore, vinurile cu reputație. Pe malul drept, mai multă liniște, sate pitorești care par desprinse dintr-un tablou.
Unul dintre momentele de care m-am bucurat cel mai mult a fost plimbarea prin Saint-Émilion. Orașul e o bijuterie medievală, cocoțat pe dealuri pline de viță-de-vie. Am urcat în trenulețul turistic și, pentru câteva zeci de minute, am admirat podgoriile și chateaurile cu aer boem.
Și da, vinurile. Am degustat atât de multe încât la un moment dat am început să le pierdem șirul, dar asta face parte din farmec, nu-i așa? Fiecare pahar venea cu o poveste – despre pământ, despre climă, despre oameni, povești care ne-au fascinat și ne-au delectat pe tot parcursul sejurului nostru.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la Bordeaux e că nu e vorba doar despre vin. E despre ritualul din jurul vinului: despre plimbări printre vii, despre clădirile care păstrează aerul de altădată, despre oamenii care știu să îți povestească și să îți transmită din pasiunea lor.
Ne-am întors acasă cu fotografii, cu câteva sticle bine alese, dar mai ales cu amintirea unei experiențe complete. În Saint-Émilion, pe malul drept sau stâng, printre viță-de-vie și crame, Bordeaux mi s-a arătat nu ca o destinație turistică, ci ca un loc în care simți că trăiești mai încet, mai atent și mai frumos.